* de toate

Road to the Zion? No, road to the nature!

Telefonul suna. Noroc cu ceasul ca nu aveam chef sa ma intind dupa el. Ma suna Alex, un foarte bun prieten. De obicei imi face placere sa vorbesc cu el dar acum n-am niciun chef, sincer. Pandemie, multe probleme la serviciu, burnout, griji, chestii care te epuizeaza.

As merge pe undeva dar naiba stie unde si cand am timp… si cu cine si cat o costa si cat… pana ma gandesc daca sa raspund sau nu renunta. Dar de whatsapp nu scap.

Hmmm… cred ca are dreptate Alex. O iesire n-are ce sa strice. Viata incepe sa revina in corpul meu. Pun frumos mana pe telefon si il sun pe om.

Si suna foarte bine ce-mi spune. Doua saptamani sabatice. Ma rog, ne luam frumusel si laptopurile dar o sa-i dam o fuga prin judetul Buzau cu destinatia Scortoasa – la mine la tara. Acolo e frumos tare, aer curat, verde si copaci peste tot, caprioare dimineata, ai ce sa vezi si te poti deconecta foarte usor de oras, stres etc.

Luam si fetele, nu? intreb eu dar evident retoric.

Da! imi raspunde el ca mi-am pus carlig de remorcare si e ok cu remorcile, ha, ha.

Treaba lui, eu nu-i zic Alinei ce-a zis, dar daca el e curajos…


A doua zi suntem deja pe drum. Eu l-am avertizat pe om de drum dar el e increzator. Unde vom merge, va fi destul de mult drum de tara, teren accidentant, fara asfalt si nu e pentru orice masina. Dar el crede ca nu e problema, SUV-ul lui autohton ar trebui sa faca fata.

De altfel s-a si descurcat de minune, sincer. Desi masina are garda sus, a fost prevazator. S-a inarmat bine de la AutoGedal, si si-a pus un scut metalic sub masina, tocmai ca sa fie sigur ca se intoarce cu toate piesele cu care a si plecat. Deci, el nu-si face griji. Asa ca sa-i dam drumul.

sursa imagine: AutoGedal

Traseul imi apartine si-mi fac treaba si eu. Give back to community, asa ca de aia am si ales Buzaul. Sunt foarte multe lucruri faine de vazut in Buzau dar nu e asa cunoscut ca nu stiu, Brasov sa zicem.

Prima oprire: Barajul Siriu. O priveliste minunata iti apare in fata ochilor in momentul in care ajungi acolo. Apa, inconjurata de munti, verdeata si copaci. Dar nu e doar asta, mai e si cascada Casoca dar si Lacul Vulturilor sau Lacul fara Fund de exemplu.

Bun, primele obiective au lovit in plin, lumea e impresionata. Nu stiau de zona asta si nu aveau idee ca poate fi atat de faina dar uite ca este.

Ti-am zis ca Alex s-a pregatit bine? N-a mintit cu carligul ala de remorcare chiar il are. Dar nu caram vreo rulota dupa noi, in schimb putem cara altceva. Daca tot am plecat in excursie, am zis ca bagam si miscare ca sa simtim ca e treaba buna. Si ce miscare mai buna sa fie decat o plimbare cu bicicleta? Asa ca Alex a adaugat si un suport de biciclete si ne putem misca independent.

sursa imagine: AutoGedal

Si-i dam mai departe, tot pe zona aia. Comuna Colti cu faimosul chihlimbar (seva copacilor fosilizata pentru cine nu stie ce este), Schiturile Rupestre din Bozioru, Trovantii – Alex vrea sa stie cate kilograme or avea – si Focul Viu de la Lopatari (hmmm, se poate folosi si ca bricheta gen?).

Mai sunt pe lista si Vulcanii Noroiosi dar pe aceia ii lasam la intoarcere. In schimb, am ajuns la tara la mine si aici… mereu locul acesta imi aduce bucurie. Este locul de unde se trage familia mea, cel putin inca vreo 3 generatii in urma de la bunicii mei – mai departe nu mai stim nici noi.

Si n-or fi aici obiective turistice dar un asemenea peisaj… deranjeaza pe cineva?

Plus… cui nu-i plac prunele culese direct din copac, prunele alea dulci si zemoase, de toamna, nucile scobite – pentru ca nu sunt 100% coapte, gutuile, merele…

La mine in zona, prunele astea se numesc prune grase. Dar cum nu cred ca e politically corect, eu o sa le zic prune supraponderale.

Si daca tot am ajuns acolo, am avut ocazia sa le arat si chihlimbarul in stare incipienta. Da, uite, asta este seva copacului – care pe vremuri, pe la tara se folosea si pe post de clei. Fie faci tu o crestatura in coaja copacului si pui un recipient, fie iei un astfel de guguloi, il faramitezi, pui apa fiarta si obtii un adeziv foarte bun, cel putin pentru obiecte din lemn.

Ne-am propus sa repetam experienta asta, ne-a prins de minune tuturor si ne-am intors linistiti la ale noastre. A fost ca atunci cand iti e sete si cineva tocmai atunci iti intinde o sticla de apa rece, cu broboane pe ea.


Sa nu uit, Alex si Andreea (iubita lui) s-au trezit intr-o dimineata mai devreme. Erau cu ochii dupa caprioare, ca niste copii.

Entuziasti mi-au zis mai tarziu ca in dimineata aia n-au vazut caprioare, dar in varful unui deal, au vazut un caine, asta din poza. Ce-o fi cautand pe acolo?

Cum vreau sa mai vin cu ei la tara am preferat sa le zic ca-i de la o stana si sa tin pentru mine restul (sper sa nu citeasca articolul). Din fericire nu s-au prins ca in zona nu-i nicio stana atat de aproape, desi au fost pe dealul ala si au vazut ce e in spatele lui.

Problema e ca ala nu-i caine… cainele a fost el la un moment dat in istorie.

M-au si intrebat daca stiu cum il cheama si le-am zis Johnny, dar raspunsul corect ar fi fost Lupy.


Articol scris cu drag pentru SuperBlog 2021.


surse imagini: acolo unde nu este specificat, arhiva personala

Un gând despre „Road to the Zion? No, road to the nature!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s