* educative

O reteta cu bucluc #

Stau in fata oglinzii si vorbesc cu mine. Hai ca poti, hai ca poti! O sa-ti iasa de data asta, important e sa nu renunti! Ma motivez. Nu-mi place sa renunt si-mi place sa insist pana imi iese, cata vreme sunt convins ca e ok sa fac asta si cata vreme sunt convins ca pot obtine ceva de calitate. De data asta am dat de ceva ce m-a obsedat o vreme si sunt decis sa o reiau pana imi iese.

Reteta de mai sus, o am de la stramosii mei care erau descendenti de-ai lui Constantin Brancoveanu. A fost pastrata cu grija si transmisa din generatie in generatie pana cand…

Am mintit. Reteta nu apartine familiei mele, insa e o reteta pe care am vazut-o cand am vizitat Ansamblul Brancovenesc de la Potlogi. Este expusa in cuhnie (bucatarie pentru cine nu stie ce inseamna) si i-am facut o poza fara sa stiu de ce. Ulterior am si incercat-o de mai multe ori, dar fara prea mare succes, tot era ceva ce-mi dadea cu virgula.

Dar nu renunt, o sa o pun in practica si sigur imi iese. Si ma refer la a doua parte, acel piept de oaie cu coaste, ca n-am de gand sa gatesc capatana… bleah. Dar pieptul de oaie suna bine, de altfel piept de orice suna bine.

Nu vreau s-o aplic insa mot a mot. Eu nu sunt mare bucatar dar ma uit la tot felul de emisiuni despre gatit si daca am invatat ceva de la tot felul de bucatari am invatat ca retetele pot si trebuie adaptate. Asa ca o voi lua pe aceasta si o voi personaliza dupa bunul plac.

Reteta zice de piept de oaie cu coaste care mai intai e prajit si apoi fiert. Suna interesant dar momentan eu am decis sa fac invers. Scrie acolo sa-l fierb intr-un vas zmaltuit dar n-am asa ceva. Dar pe vremea aia nici ei nu aveau produse de la Dajar magazin asa ca ce sa zic, nu aveau o alta varianta. Eu sunt norocos si am ales sa fierb pieptul de oaie intr-o oala de inox, ca cea de mai jos.

Este o oala inalta de inox Magnus din gama Ambition, de la Dajar. Mie mi se pare potrivita pentru ce vreau eu, asa ca pun pieptul in apa fiarta, dupa ce l-am spalat bine, curatat etc. Evident, niste sare, un pic de piper dar si un amestec de condimente speciale pentru oaie n-au ce sa strice. Nu prea multe insa, pentru ca vreau doar sa-i dau un pic de gust, un pic de aroma.

In reteta zic ceva si de scortisoara dar daca nu-i vin fiert sau placinta cu mere prefer sa n-o folosesc, e prea dulceaga pentru gusturile mele. Asa ca ma abtin. Mai scrie acolo sa pun niste agres, care ar fi un arhaism pentru agris. Dar n-am folosit niciodata asa ceva pana acum si n-o sa incep acum. Nici nu stiu de unde as putea face rost, probabil se gaseste sub forma de ceai, eu n-am auzit de el pentru bucataria moderna.

Astept sa fiarba si intre timp pregatesc partea a doua.

Mai exact, pun niste unt in tigaia de inox cu invelis de teflon PLatinum . Mi se pare foarte potrivita pentru ce-mi trebuie mie. In unt mai pun niste sare si piper si un pic de condimente din amestecul folosit si la fiert.

Amestec bine untul si condimentele si intre timp incing cuptorul. Apoi scort carnea si o scurg bine. Pastrez insa niste zeama pentru ca zeama asta de carne pana la urma e baza pentru ciorba, ce-ar putea sa fie nasol la ea? Nimic.

Am amestecat untul cu condimentele si apoi asez carnea in tigaie. Ung carnea cat de pot de bine si de repede, frige, nu de alta. Apoi ia loc la cuptor sa se rumeneasca cum trebuie, nu inainte sa storc bine o lamaie peste. Pun lamaie cam in orice, mai ales daca e vorba de carne. Ca sa nu se simta singura, storc si o portocala. Lamaia o sa taie din greata si portocola o sa-i dea aroma (traiasca domn’ Dinescu si portocalele dumnealui).

De garnitura nu zice nimic dar nu e problema, ne descurcam. Si aleg ceva safe, adica niste cartofi la cuptor. Imi place ca atunci cand gatesc sa incerc sa balansez cumva mancarurile. Carnea de oaie, nu e un fel de mancare usor de digerat asa ca nu vreau sa am o garnitura grea langa. Ca atare, tai niste cartofi si ii bag la cuptor cu un pic de sare si piper, o lingura de unt dar si cateva linguri de zeama in care a fiert oaia. Dupa ce sunt gata, pun pe deasupra niste patrunjel, sa-i dea culoare si aroma.

La un astfel de mancare ar merge un mujdei de ustoroi, nu? Nu. Adica ar merge, dar ma feresc sa mai pun si usturoi peste. Asa ca ma rezum la o salata de vara cu ceapa, castraveti, rosii, ulei de masline si otet de mere si cam atat. Keep it simple.

Intre timp, se face si mielul nostru si ma apuc sa pregatesc masa, cu emotii. Nu de alta dar am musafiri importanti – iubita mea si parintii sai. Am ales o reteta simpla dar interesanta pentru mine. O sa am grija ca inainte sa le servesc mancarea cat timp bem ceva si stam un pic de vorba sa le spun care e povestea. Orice e mai bun cand are o poveste in spate si imi place sa cred ca ce-mi lipseste ca bucatar, compensez ca povestitor.


sursa imagini: https://www.dajarmagazin.ro/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s