Cujetari

Sa scapam de frica

Discutam data trecuta despre frici, monstri si chestii de genul. Asa cum ziceam, mie mi-a fost frica o buna bucata de timp de intuneric dar o frica din aia morbida, paralizanta. Cand trebuia sa actionez in intuneric, cred ca aveam pulsul 140 nu alta.

Cum am scapat de frica asta?

Pai tot cand eram mic, eram intr-o seara la tara. Nu puteam sa dorm, imi era rau de la o masea, sau ceva de genul.

Tot stand in pat, tot auzeam scartaiind undeva pe prispa, cum se spunea la mine la tara. Ba scartaia, ba nu samd.

Eram paralizat de frica, erau in capul meu 70.000 de scenarii cu privire la ce ar fi putut sa provoace acel zgomot. Mai ca asteptam sa vina sa deschida usa acel hot pe care-l credeam eu intrat in casa.

Pana la urma, imi era frica insa imi era frica si pentru ai mei si m-am gandit sa-i protejez. Cu grija, am iesit din camera, spre prispa, pas cu pas si acolo am vazut ca nu era nimic. Ok, aud niste zgomote afara.

Ies afara, in fata casei era ok, era lumina. Dar zgomotele se auzeau dupa colt. M-am imbarbatat iarasi, am pus mana pe un bat pe care l-am strans de mi s-au albit degetele si tot asa, pas cu pas, m-am dus spre sursa. Voiam sa vad ce s-a intamplat si desigur sa anihilez infractorul.

Numai ca pe la jumatatea drumului am fost intampinat de un nas umed si vesel ce aproape m-a daramat. Era cainele bunicii, ala nu stiu ce naiba daramase pe acolo, prin curte.

Ok pe asta o lamurisem dar cum ramane cu zgomotul de-l auzisem eu in casa? Tot cainele m-a ajutat sa-mi dau seama ca era pisica de vina.

Ce se intampla, pisica era prin curte, cainele venea dupa ea. Ca sa scape de el, sarea in casa, pe prispa, fiindca geamul ala era deschis. O fi fost ea pisica, dar casa nu era chiar tanara asa ca na, mai lovea ceva, mai scartaia vreo scandura, din astea.

Si astia doi, se jucau de fapt de-a hopa-mitica. Cand o alerga cainele, asta sarea in casa, cand pleca ala, sarea iar afara si tot asa. Timp in care subsemnatul era sa fac atac de cord la 10 ani sau cati aveam eu atunci.

De ce?

Pur si simplu mi-am lasat mintea sa ma conduca spre chestiile negative, fara sa ma gandesc ca poate n-am deloc motive sa ma panichez si ca n-ar trebui sa pun raul inainte.

Sursa imagine: pexels.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s